Nu mă minți ceasul câștigurilor rapide

Toată noaptea aceea n-am visat decât ruletă, joc de cărţi, grămezi de aur, socoteli. Tot timpul calculam, parcă m-aş fi găsit la masa de joc, mizam, combinam martingale, şi cât a fost noaptea de lungă m-a chinuit acest coşmar. Trebuie să mărturisesc că în ziua precedentă, în ciuda faptului că eram covârşit de impresii după tranzacționează opțiuni binare coca cola întâmplări nemaipomenite, nu puteam uita o clipă de lovitura pe care o dădusem la Zerşcikov.

Poate Face O Tranzacție

Oricât căutam să alung acest gând, el mă urmărea şi numai amintirea celor câteva ceasuri mă făcea să tresar. Norocul la joc mă scosese din minţi, turnându-mi parcă o otravă perfidă în suflet.

2. Achitați cursul în mai multe tranșe, nu printr-o singură plată.

Să fiu oare un jucător predestinat? În orice nu mă minți ceasul câștigurilor rapide, e incontestabil că am însuşiri de jucător. Chiar şi acum, când scriu aceste rânduri, îmi face mare plăcere să mă gândesc din când în când la jocul de noroc!

Mi se întâmplă uneori să stau ceasuri întregi, tăcut, şi să urzesc în minte tot felul de combinaţii, să mă transpun în gând la masa de joc, să le aplic, să mizez şi să câştig. Pe la zece, aveam de gând să pornesc spre Stebelkov, şi de data aceasta să fac drumul pe jos. Pe Matvei îl trimisesem acasă de cum sosise. Deocamdată, îmi nu mă minți ceasul câștigurilor rapide cafeaua şi mă străduiam să-mi adun gândurile.

Simţeam o mulţumire inexplicabilă; concentrându-mă o clipă asupra sentimentelor mele, mi-am dat seama că sunt mulţumit în primul rând fiindcă astăzi am să fiu iar în casa lui Nikolai Ivanovici. Dar această zi avea să fie hotărâtoare pentru viaţa mea, o zi plină de surprize, după cum s-a arătat de dimineaţă.

La ora zece fix, uşa camerei mele s-a dat de perete şi înăuntru a năvălit… Tatiana Pavlovna. La orice m-aş fi putut aştepta numai la vizita ei nu, şi de aceea, când am dat cu ochii de ea, am sărit de spaimă ca ars.

Ce sunt opțiunile binare? Ghidul complet

Faţa îi era crispată de furie, gesturile dezordonate, şi dacă aş fi întrebat-o de ce năvălise peste mine, probabil că nici nu mi-ar fi răspuns. Trebuie să atrag de pe acum atenţia că primise tocmai o veste extraordinară, care o zguduise, şi încă nu-şi venise în fire. Vestea mă privea şi pe mine. De altfel, n-a stat decât o jumătate de minut, cel mult cum să faci bitcoins rapid în 2020 minut, dar în nici un caz mai mult.

Părea gata să mă sfâşie.

ADOLESCENTUL

Cum ai putut face una ca asta? Vrei să zici poate că nu ştii? Dumnealui îşi bea liniştit cafeaua de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat! De cap să-ţi fie, limbutule, moară stricată!

Amorez de paie ce eşti!

Ce s-a întâmplat? I-e rău mamei? Fireşte că nu eram în stare să dezleg singur enigma, de aceea am şi plecat în grabă, ca să termin cât mai repede cu Stebelkov şi să mă duc apoi la prinţul Nikolai Ivanovici. M-a dat gata! Asta ne-a făcut praf pe toţi. Pe lângă ea, noi suntem nişte tembeli. Aşteptăm să ne pice mana din cer. Dumneaei, când i-a fost sete, a sorbit dintr-o înghiţitură tot izvorul.

Ce mai tura-vura, este…. Chiar aşa, mă rog, o statuie ambulantă a Minervei, îmbrăcată după ultima modă!

L-am rugat să-mi spună, în sfârşit, de ce mă chemase; după cum îmi închipuisem, voia să intervin pe lângă prinţ şi să-l conving să-i ceară bătrânului Nikolai Ivanovici, suma care-l putea salva. La urma urmei nici n-ar fi putut bănui. E de la sine înţeles că eu nu m-am trădat prin vreun cuvânt sau printr-o aluzie că aflasem despre potlogăria cu acţiunile.

Spune-i că e urgent, foarte urgent, şi că dacă zăboveşte, are să-i pară rău!

• ADOLESCENTUL - VIII - Wattpad
• Este o platformă de investiții inovatoare
• Pentru a vizualiza mai multe informații despre parcarea identificată, spusese ea la vremea aceea.

Dar în momentul când mă îndreptam spre uşă, m- a cuprins pe neaşteptate de mijloc şi spre uimirea mea, a început să-mi îndruge… nişte aiureli… Nu mai intru în amănunte şi nu mai redau convorbirea, ca să nu devin plictisitor. Eram uluit, dar am căutat să mă stăpânesc, ca să nu mă trădez nici măcar printr-un gest. M-am grăbit să-i răspund că nu suntem prieteni şi că n-am fost la el decât întâmplător, o singură dată.

L-am întrebat pe şleau, însă foarte calm, ce interes are. Şi, radios, îmi făcu semn cu ochiul. De teamă să nu-i întăresc bănuielile, m-am prefăcut ca stau pe gânduri şi, făgăduindu- i că am să meditez la propunerea lui, am plecat în grabă.

Iţele se încurcau din ce în ce; am alergat într-un suflet la Vasin şi din fericire, l-am găsit acasă. Fără să-i cer nici o explicaţie, am intrat direct în subiect şi i-am povestit tot. Era vădit că vestea îl uluise, deşi nu-şi pierdu nici o clipă sângele rece.

Mi-a pus o serie de întrebări, ca să afle toate amănuntele. De altfel, mi-a spus pe şleau ce urmăreşte. Da, într-adevăr, dacă lucrurile s-au petrecut aşa, înseamnă că-şi închipuie că n-ai să poţi rezista la ispita banilor, mai ales dacă e vorba de o sumă mai serioasă.

Şi apoi, toţi aceşti tineri sunt în cea mai mare parte nişte flecari şi nimic mai mult. De altfel, ai putut să te convingi singur de asta. Am avut impresia că are oarecare rezerve faţă de mine.

Se vorbeşte de nişte acţiuni… — Ce acţiuni? Mi se năzărise să fac această aluzie numai ca să pot ghici după expresia sau după privirea lui dacă ştie ceva despre afacerea cu acţiunile. Încercarea mi-a reuşit.

AVENTURI CU VACA: Evadarea vacilor

După tresărirea aproape imperceptibilă a feţei lui, am înţeles că probabil ştie ceva şi în această privinţă. Am tăcut, evitând să-i răspund la întrebare şi, lucru ciudat, nici el n-a stăruit. Ştii, soră-mea te preţuieşte foarte mult… Ochii îi străluciră de bucurie: va să zică, vechea mea bănuială că Liza nu-i este indiferentă se dovedea întemeiată. Mă privi întrebător.

Poate că altă dată am să-ţi povestesc cu de- amănuntul vizita lui, acum însă socotesc de datoria mea să-ţi atrag atenţia, rosti Vasin pe un ton enigmatic, că prinţul părea bolnav sufleteşte… poate şi mintal. De altfel, înainte de venirea dumitale am mai avut un oaspete, spuse el deodată, zâmbind, care mi-a făcut de asemenea impresia că nu se află într-o stare tocmai normală.

Adineauri a venit la mine Andrei Petrovici Versilov şi… era tare tulburat. Ştii cumva ce-a păţit? Dar pentru ce a venit la dumneata?

De altfel, Andrei Petrovici nici nu mi-a cerut să păstrez secretul. Totuşi, dumneata eşti fiul lui şi, deoarece îţi cunosc sentimentele faţă de el, cred că de astă dată e de datoria mea să te previn.

Vestea m-a năucit, era cea mai îngrijorătoare dintre toate.

Survenise desigur ceva, se întâmplase ceva, şi încă ceva grav, dar cum de nu aflasem? M-am grăbit să plec la prinţul Nikolai Ivanovici, mânat de presimţirea că acolo mi se vor dezlega toate enigmele. La despărţire, Vasin mi-a mulţumit încă o dată. L-am găsit pe bătrânul prinţ şezând în faţa căminului, cu picioarele învelite într-o pătură. M-a întâmpinat cu o privire nedumerită, de parcă s-ar fi mirat de venirea mea, deşi trimitea aproape în fiecare zi pe cineva să mă poftească la el.