Dacă raportul de independență financiară este mai mult decât norma

Acest lucru este valabil atât pentru gestiunea partajată, cât și pentru alte moduri de gestiune. Curtea a identificat însă următoarele motive suplimentare pentru care amploarea fraudei nu este raportată la nivelul real: Autoritățile statelor membre nu raportează toate cazurile investigate de OLAF.

Dintre cele 20 de cazuri ale OLAF verificate de Curte, aceasta a identificat doar trei cazuri pe care autoritățile statelor membre le înregistraseră în sistemul IMS. Cazuri de fraudă pot fi de asemenea generate de activitățile organismelor publice intermediare implicate în punerea în aplicare a unui program operațional la nivelul selecției proiectelor sau al achizițiilor publice: Dreptul UE 17 nu impune autorităților statelor membre să raporteze cazurile de natură frauduloasă sau nefrauduloasă în care organisme publice și-au exercitat prerogativele de autoritate publică și nu au acționat în calitate de operator economic.

Curtea a identificat probleme de subraportare în cazuri în care organisme publice acționează ca operatori economici. În cazul în care apar nereguli frauduloase sau nefrauduloase în selecția proiectelor înainte de a acorda finanțare unui anumit proiect, nu este întotdeauna posibilă identificarea proiectului neconform sau fraudulos în cauză pentru a se introduce datele necesare în IMS. Curtea a identificat astfel de cazuri în două state membre.

Pentru a reduce sarcina administrativă care le revine, legislația UE prevede pentru autoritățile statului membru obligația de a raporta doar neregulile frauduloase sau nefrauduloase care implică fonduri ale UE în valoare de peste 10  de euro În domeniul agriculturii și în cadrul Fondului social european, există un număr mare de plăți sub pragul de 10  de euro și, în consecință, plăți potențial frauduloase sub pragul de raportare care nu sunt raportate.

Cu toate acestea, raportarea variază în continuare în rândul statelor membre. Definițiile acestora sunt importante pentru a determina cu exactitate momentul în care o neregulă trebuie semnalată ca fiind de natură frauduloasă suspiciune de fraudă. Tabelul din anexa 4 arată că unele state membre califică neregulile ca fiind suspiciuni de fraudă numai după pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, în timp ce altele fac acest lucru mult mai devreme în cadrul procedurii.

Comisia nu a pus la dispoziție o analiză mai detaliată cu privire la motivele care stau la baza acestor diferențe.

Clasificarea se face pe o scară de la foarte curat la 0 extrem de corupt. Scopul acestuia este să ofere o imagine obiectivă și cuprinzătoare a nivelului de control al corupției în țări. Clasificarea se face pe o scară de la 1 nivel redus de control al corupției la 10 nivel ridicat de control al corupției.

Titularul opțiunii este bugetului UE: Amploarea problemei… este mai degrabă frecventă?

Verificări parțiale privind respectarea obligațiilor de raportare sunt efectuate în cadrul auditurilor de sistem. Statele membre au propriile sisteme de înregistrare a cazurilor aflate în curs de investigare și aproape jumătate dintre acestea nu fac diferența între infracțiunile financiare care afectează interesele naționale și cele care afectează interesele UE. În consecință, nici Comisia, nici statele membre respective nu dispun de date privind fraudele legate de cheltuielile UE ca o categorie separată.

Curtea a constatat că anumite date nu sunt incluse în valoarea cheltuielilor suspectate a fi frauduloase. În unele cazuri, Comisia solicită restituirea sumelor încasate în mod fraudulos prin compensarea lor cu cereri de rambursare viitoare, fără a emite un ordin de recuperare oficial. Aceste cazuri nu sunt întotdeauna semnalizate ca frauduloase, chiar dacă orientările Comisiei impun acest lucru.

În plus, unele cazuri de suspiciuni de fraudă nu necesită o investigație a OLAF, dar sunt monitorizate de direcțiile generale prin intermediul auditurilor.

Aceste cazuri nu sunt întotdeauna incluse în valoarea raportată a cheltuielilor frauduloase. Comisia nu a elaborat încă orientări clare cu privire la modul în care trebuie compilate aceste date.

Comisia nu deține informații cu privire la nivelul fraudei nedetectate 33 Comisia nu estimează frauda nedetectată și nici nu a efectuat vreodată, în rândul victimelor sau al eventualilor martori ai infracțiunilor, vreun sondaj care să aibă ca obiect frauda legată de cheltuielile UE.

Comisia a comunicat Curții că nu a considerat sondajele în rândul victimelor sau al eventualilor martori ai infracțiunilor ori sondajele având ca obiect percepția fraudei ca fiind instrumente adecvate pentru a oferi o mai bună cunoaștere a amplorii globale a fraudelor legate de subvențiile UE, deoarece efectuarea unui sondaj în rândul victimelor fraudelor legate de bugetul UE ar genera costuri considerabile și nu este clar cui ar trebui adresate astfel de întrebări sociologice.

Indicatorii de corupție acceptați pe scară largă includ indicele de percepție a corupției al Transparency International și indicele de control al corupției al Băncii Mondiale WB-CCI. Acești indici utilizează rezultatele studiilor bazate pe percepție.

Combaterea fraudei legate de cheltuielile UE: este necesar să se acționeze

Astfel de sondaje nu se efectuează pentru a înlocui statisticile oficiale, ci mai degrabă pentru a le completa. Unul dintre indicatorii de performanță măsurați a fost controlul riscurilor de corupție caseta 1.

Luarea în considerare a diferențelor de la nivel regional sau sectorial în acest context este esențială pentru înțelegerea riscurilor de corupție și pentru gestionarea eficace a acestora. Această metodă utilizează volume mari de date care provin din baze de date la scară largă consacrate achizițiilor publice Tenders Electronic Dailydate din registrul comerțului, precum și date financiare și date din registrele de proprietate Această metodă de măsurare a corupției indică faptul că diferențele dintre regiuni sau sectoare sunt mai mari decât cele dintre diferite țări, deoarece compararea diferențelor dintre țări maschează o gamă largă de diferențe existente în interiorul țărilor respective.

Analiza Comisiei privind tipurile de fraudă și riscurile de fraudă este insuficientă 38 Cunoașterea tipurilor de fraudă contribuie la evaluări exacte și actualizate ale riscului de fraudă și ajută la identificarea și aplicarea controalelor relevante pentru a preveni și a detecta frauda. Analiza din cadrul raportului cu privire la modalitățile de operare include diferite tipuri de nereguli raportate ca fiind frauduloase Aceste culegeri de cazuri prezintă o listă de cazuri anonimizate din activitatea de investigare desfășurată de OLAF, împreună cu date provenite de la statele membre.

Culegerile menționate sunt însă documente punctuale, care nu sunt actualizate periodic. OLAF a elaborat patru astfel de culegeri de cazuri legate de fraudă 24publicate în, și, respectiv,dar de atunci nu a publicat nicio actualizare. Nu se efectuează nicio evaluare centralizată a riscurilor de fraudă pentru Comisie în ansamblul său și nu există un registru al riscurilor de fraudă la nivel instituțional.

Strategia antifraudă a Comisiei, adoptată înnu include nicio informație cu privire la aspectul dacă există vreo analiză subiacentă a riscurilor de fraudă sau cu privire la rezultatele unei astfel de analize.

Aceste evaluări ale riscurilor de fraudă se bazau exclusiv pe o analiză a fraudelor detectate, combinând informații din diferite surse interne de exemplu, IMS, OLAF, rezultatele auditurilor efectuate de direcțiile generale și constatările Curții de Conturi Europene.

Direcțiile generale nu utilizează alte informații care provin din surse externe, cum ar fi statistici naționale privind criminalitatea sau rapoarte guvernamentale oficiale sau analize și rapoarte ale unor ONG-uri, indicatori ai riscului de corupție sau sondaje, pentru a-și completa analizele privind riscul de fraudă.

Prin urmare, concluzia formulată de cinci dintre cele șapte direcții generale responsabile de cheltuieli, potrivit căreia riscul de fraudă este redus, nu se bazează pe o analiză exhaustivă care să acopere toate elementele necesare Acest registru se bazează pe un sondaj global la care participă peste de specialiști în domeniul contabilității și al riscului de fraudă din 37 de țări, în vederea identificării domeniilor care prezintă cele mai ridicate riscuri la nivel mondial.

Respondenții au evaluat 18 tipuri diferite de riscuri de fraudă și de dare sau luare de mită, atribuindu-le o notă de la 1 riscul cel mai redus la 5 riscul cel mai ridicat. De exemplu, pentru politica agricolă comună, în cadrul căreia finanțarea este acordată în principal pe baza unor drepturi la plată și unde există o marjă discreționară mai mică în modul de alocare a fondurilor UE, o posibilă modalitate de măsurare a amplorii cheltuielilor frauduloase ar putea fi prin măsurarea pierderilor generate de fraudă.

Pentru proiectele de investiții, ar putea fi posibilă determinarea riscului de fraudă și de corupție prin analizarea unor seturi de date administrative big datacum ar fi bazele de date pentru proceduri și contracte de achiziții publice, precum și a cererilor de granturi și a deciziilor de finanțare. Efectuarea unor sondaje în rândul beneficiarilor de fonduri ale UE sau al organismelor care gestionează fonduri ale UE ar putea oferi, de asemenea, informații complementare.

Comisia nu a analizat cauzele fraudei 47 Nici OLAF, nici direcțiile generale ale Comisiei nu au efectuat o analiză detaliată a principalelor cauze ale fraudei sau a caracteristicilor persoanelor care comit fraude. Comisia consideră că identificarea motivației autorilor de fraude nu ar aduce o valoare adăugată semnificativă în lupta sa împotriva fraudei. Această modalitate de operare arată că autorii de fraude nu sunt întotdeauna infractori organizați, ci persoane fizice beneficiare de fonduri ale UE care încalcă intenționat regulile pentru a primi fonduri ale UE pe care consideră că sunt îndreptățite în mod legitim să le primească.

Unii dintre experți au subliniat posibilitatea unei legături de cauzalitate între complexitatea normelor și fraudă.

Acesta ar fi primul caz de anulare a unei decizii a Comisiei prin care se aprobă cumpărătorul activelor cesionate în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul unei proceduri de concentrare. Tribunalul a anulat decizia de aprobare în temeiul unei posibile lipse de independență din partea mandatarului. Am dori să subliniem, în primul rând, că utilizarea angajamentelor în vederea aprobării concentrărilor constituie o caracteristică centrală a practicii decizionale a Comisiei și, în al doilea rând, că mandatarii de monitorizare joacă un rol esențial în garantarea îndeplinirii cu succes a angajamentelor  4. I — Istoricul cauzei 3.

În caseta 2 este prezentat un exemplu care a fost inclus în Raportul anual pe al Curții Caseta 2 Crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea ajutorului pentru dezvoltare rurală Mai multe grupuri de persoane care făceau parte din aceeași familie sau din același grup economic au creat mai multe entități cu scopul de a obține un ajutor al cărui cuantum depășea pragul autorizat de condițiile măsurii de investiții respective.

Beneficiarii au declarat că aceste entități operau în mod independent, dar în practică situația era diferită, întrucât ele erau concepute pentru a funcționa împreună.

Entitățile respective făceau parte efectiv din același grup economic, având același sediu, același personal, aceiași clienți, aceiași furnizori și aceleași surse de finanțare. Unii dintre experți au subliniat riscuri similare. Prin urmare, ar fi oportun ca OLAF sau direcțiile generale ale Comisiei să analizeze modul în care marja discreționară în programele cofinanțate de UE afectează riscul de fraudă în cadrul unui anumit domeniu de cheltuieli.

Acest lucru este valabil în special în domeniul gestiunii partajate de exemplu, în ceea ce privește fondurile structurale și de investiții europeneîn care organismele statelor membre care distribuie aceste fonduri dispun de o marjă discreționară în stabilirea criteriilor și a condițiilor de eligibilitate.

Există deficiențe în abordarea strategică a Comisiei cu privire la gestionarea riscurilor de fraudă 50 Frauda este o problemă transversală.

Prin urmare, succesul în reducerea acesteia necesită eforturi și o gamă largă de acțiuni din mai multe părți. În același timp însă, combaterea fraudei nu constituie, în mod normal, obiectul principal de activitate al unei unități operaționale speciale în cadrul unei organizații. Prin urmare, o bună practică este aceea de a desemna o entitate sau un administrator de la vârful ierarhiei să conducă și să supervizeze activitățile antifraudă ale organizației Definirea clară a rolurilor și a responsabilităților unităților operaționale implicate este, de asemenea, esențială, întrucât aceasta este singura modalitate de a evita duplicarea rolurilor și de a evalua impactul concret al fiecărui actor.

Curtea a evaluat, de asemenea, dacă Comisia dispune de o strategie antifraudă bine concepută, în măsură să orienteze acțiunile sale antifraudă zilnice, și dacă aceasta măsoară în mod corect realizările acestor acțiuni.

Conform modelului de guvernanță al Comisiei, responsabilitățile sunt împărțite; cu toate acestea, supravegherea gestionării riscului de fraudă la nivel instituțional este insuficientă 52 Curtea a analizat rolurile și responsabilitățile tipice cele mai frecvente ale diverselor organisme în ceea ce privește principalele rezultate ale activității de combatere a fraudei, în fiecare dintre etapele acestui proces: planificare, punere în aplicare și raportare anexa V.

Cu toate acestea, supravegherea la nivel instituțional este insuficientă. Majoritatea organismelor au un rol consultativ. Actorii-cheie responsabili pentru măsurile antifraudă sunt Colegiul comisarilor, direcțiile generale și autoritățile statelor membre.

Acesta solicită tuturor comisarilor să asigure buna gestiune financiară a programelor aflate sub răspunderea lor, inclusiv protejarea bugetului UE împotriva fraudei.

Gestionarea strategică a riscurilor de fraudă și prevenirea fraudei nu sunt menționate în mod explicit nici în portofoliul acestui comisar, nici în portofoliul vreunui alt comisar. Cu toate acestea, nici OLAF, nici vreun alt serviciu al Comisiei nu joacă un rol major în supravegherea planificării și a punerii în aplicare a acțiunilor antifraudă ale Comisiei și nici în raportarea realizărilor obținute. Având în vedere modelul de guvernanță al Comisiei, OLAF însuși nu este responsabil pentru nicio decizie care îi afectează pe ordonatorii de credite delegați sau care afectează statele membre.

Acesta oferă îndrumări și recomandări celor responsabili de diversele acțiuni antifraudă anexa V. În prezent, Comisia nu dispune de nicio procedură care să îi permită să obțină în mod regulat informații privind modul în care statele membre asigură urmărirea cazurilor de suspiciuni de fraudă.

Aceasta nu dispune nici de un mecanism eficace pentru a determina statele membre să ia măsuri împotriva fraudei, ori pentru a monitoriza sau a influența astfel de măsuri. De exemplu, Grupul de lucru al OCDE privind combaterea dării și luării de mită, ai cărui membri sunt aleși dintre autoritățile judiciare și cele de aplicare a legii din statele membre, coordonează și supraveghează punerea în aplicare și asigurarea respectării Convenției OCDE privind combaterea dării și luării de mită Grupul de lucru al OCDE privind combaterea dării și luării de mită a dezvoltat mai multe proceduri și practici prin care acesta și statele membre ale OCDE își pot exercita reciproc influența pentru consolidarea capacităților lor de punere în aplicare a convenției caseta 3.

Caseta 3 Mecanismele de monitorizare ale Grupului de lucru al OCDE privind combaterea dării și luării de mită Principalul instrument al Grupului de lucru al OCDE privind combaterea dării și luării de mită este o evaluare inter pares, în care experți externi evaluează legislația fiecărui stat membru al OCDE și eforturile depuse de acesta pentru punerea ei în aplicare.

Aceste rapoarte de monitorizare pe țară conțin și recomandări a căror punere în aplicare este ulterior atent urmărită.

EUR-Lex Access to European Union law

Grupul de lucru al OCDE privind combaterea dării și luării de mită monitorizează, de asemenea, în mod continuu, anchetele penale inițiate de statele membre, elaborează studii și instrumente juridice fără caracter obligatoriu menite să crească integritatea în sectorul public și să consolideze capacitățile statelor membre de a detecta și de a ancheta corupția transnațională. Acest sistem de învățare și supraveghere reciprocă a încurajat și ajutat statele membre ale OCDE să își îmbunătățească performanțele în ceea ce privește punerea în aplicare a convenției.

Există deficiențe în strategiile antifraudă și în raportarea cu privire la eficacitatea acestora 58 Cadrul strategic pentru acțiunile dacă raportul de independență financiară este mai mult decât norma ale Comisiei cuprinde atât strategia pentru instituție în ansamblul său SAFCadoptată încât și strategiile antifraudă de la nivelul direcțiilor generale sau de la nivel sectorial, elaborate de direcții generale individuale sau de grupuri de direcții generale care se confruntă cu riscuri de fraudă similare, de exemplu, în ceea ce privește politica de coeziune sau programele de cercetare.

Întrucât Comisia nu a actualizat SAFC după adoptarea ei înCurtea ridică problema dacă aceasta este potrivită pentru a orienta în practică activitățile antifraudă ale Comisiei.

Comisia a informat Curtea că o actualizare a SAFC este în curs de elaborare și dacă raportul de independență financiară este mai mult decât norma fi adoptată în curând.

Aceste strategii antifraudă includeau o serie de indicatori de realizare sau realizări individuale care susțineau obiectivele stabilite. Aceste obiective au însă doar un caracter general și, în majoritatea cazurilor, nu sunt măsurabile.

Colegiul dacă raportul de independență financiară este mai mult decât norma este responsabil pentru primele două, iar direcțiile generale individuale pentru cel din urmă figura 6.