Cum funcționează comerțul

Comerțul cu amănuntul în antichitate[ modificare modificare sursă ] Piețele de desfacere datează din cele mai vechi timpuri. Descoperirile arheologice privind existența comerțului, care, la acea vreme, implica probabil doar trocul, datează de peste de ani.

Odată cu creșterea și dezvoltarea civilizației, trocul a fost înlocuit de comerțul cu amănuntul, care presupunea folosirea banilor. Se presupune că activitățile de vânzare-cumpărare ar fi apărut în Asia Mică Turcia de astăzi în jurul mileniului al VII-lea î. Hr [2].

Gharipour arată că s-au găsit dovezi privind existența unor magazine și centre comerciale în regiunea Sialk din Kashan î. Hr [3]. Piețe publice în aer liber se găseau și în BabiloniaAsiriaFenicia și Egipt.

Comerț cu amănuntul

În general acestea erau așezate în centrul orașelor. Artizani pricepuți, precum fierarii sau marochinerii, aveau ateliere pe aleile care duceau spre piață.

Deși își vindeau marfa din incinta propriilor spații, aceștia pregăteau și produse pentru zilele de târg [4]. În Grecia Antică piețele erau amplasate în agoraun spațiu în aer liber, unde, în zilele de târg, bunurile erau expuse pe rogojini sau pe tarabe temporare. În Roma Anticăcomerțul se desfășura în forumuri. Roma avea două forumuri: Forumul Roman și Forul lui Traian.

Cel din urmă era un ansamblu de mari dimensiuni care cuprindea clădiri în care magazinele ocupau patru nivele. S-ar putea spune că forumul roman a fost primul exemplu de punct de desfacere cu amănuntul permanent, cu spații deschise clienților [5]. În Antichitate, schimbul implica vânzarea directă prin intermediul negustorilor sau al vânzătorilor ambulanți, trocul fiind folosit și el în mod frecvent [6].

Comerț electronic - Wikipedia

Fenicieniicunoscuți pentru calitățile lor de navigatori, se deplasau cu ușurință în bazinul Mării Mediteranedevenind o mare putere comercială în secolul al IX-lea î. Aceștia importau și exportau lemn, materiale textile, sticlă, dar și produse alimentare, precum vinul, uleiul, fructele uscate sau diferite nuci și alune.

Abilitățile lor comerciale au fost susținute de o rețea de colonii înființate de-a lungul coastelor Mediteranei care se întindea din Creta de astăzi până în Tanger și Cum funcționează comerțul [7]. Cum funcționează comerțul nu se ocupau doar de comercializarea bunurilor materiale, ci și de răspândirea culturii. Pentru a funcționa, vastele rețele comerciale feniciene aveau nevoie de ample operațiuni de contabilitate și de o corespondență susținută cu partenerii. În jurul anului î. La scurt timp, comercianții și negustorii fenicieni au răspândit noul alfabet în întreaga regiune [8].

Diferite inscripții feniciene au fost descoperite în situri arheologice de pe teritoriul unor foste orașe și colonii ale acestei civilizații în întreg bazinul mediteranean, în cetăți precum Byblos în Libanul astăzi sau Cartaginaîn Africa de Nord [9]. Marele Bazar din Istanbul interior. Înființat îneste considerat cea mai veche piață acoperită aflată în funcțiune fără oprire până în prezent În lumea greco-romană, piețele deserveau în principal populația locală. Producătorii locali, care, în general, erau săraci, vindeau mici cantități din surplusul de producție din propriile gospodării și cumpărau mici cum funcționează comerțul agricole, dar și unele obiecte de valoare pentru casele lor.

Negustorii se prezentau direct la porțile marilor producători, precum locuitorii cu stare, care dețineau domenii, astfel încât aceștia din urmă nu aveau de ce să meargă la piață. Moșierii foarte bogați se ocupau ei înșiși de distribuția produselor proprii, care putea implica chiar și operațiuni de import-export.

Documentele antice, dar și investigațiile arheologice au scos la iveală numeroase detalii despre operațiunile de export din antichitate [10].

Romanii preferau să cumpere bunuri doar din anumite locuri: stridii din Londiniumscorțișoară de la un anumit munte din Arabia etc. Piețele erau și centre importante pentru viața socială [12]. Ascensiunea comerțului cu amănuntul și a tehnicilor de marketing a fost studiată intens în cazul Angliei și Europei, dar există relativ puține informații despre dezvoltarea acestor activități în alte arii geografice [13].

Cu toate acestea, studii recente au arătat că sisteme timpurii de comerț cu amănuntul au apărut foarte devreme și în China [14]. În anul î. Între anii cum funcționează comerțul. Eckhart și Bengtsson au arătat că în perioada Dinastiei Song societatea chineză trăia într-o o cultură de consum, în care până și cumpărătorii obișnuiți, nu doar elitele, își permiteau să consume cum funcționează comerțul la un nivel ridicat [16].

Dezvoltarea culturii de consum a favorizat investițiile în imaginea companiei și practica etichetării, dar și apariția site unde este ușor să faci bani simbolice, stimulând primele măsuri de protejare a mărcilor proprii și de creare a unor concepte sofisticate de marcă [17].

Peștele și alte mărfuri perisabile erau vândute însă prin intermediul piețelor, tarabagiilor, vânzătorilor itineranți, negustorilor de stradă sau al altor tipuri de furnizori ambulanți [18].

Cum funcționează comerțul | Videoman

În secolul al XIII-lea, în orașele mai populate, au început cum funcționează comerțul apară primele magazine. Galeria comercială medievală din Chester a reprezentat o inovație majoră care a atras cumpărători din mai multe zone învecinate.

Lemon Homemade Soap

Ruinele galeriei din Chester, despre care se crede că datează de la mijlocul secolului al XIII-lea, pot fi găsite și astăzi în Cheshire [20]. Un magazin tipic din secolul al XVII-lea, cum funcționează comerțul fiind serviți printr-o fereastră care dădea direct în stradă Magazinele medievale aveau puține lucruri în comun cu cele din ziua de astăzi. Cox și Dannehl afirmă că experiența cumpărătorului era foarte diferită.

Comerț electronic

Produsele erau rareori expuse publicului, iar tejgheaua era practic inexistentă. Cumpărătorii nu aveau posibilitatea de a testa marfa înainte de a o cumpăra. Multe magazine aveau o fereastră de la care serveau clienții direct în stradă [23].

În afara orașelor mari, cele mai multe produse consumabile erau achiziționate din piețe sau târguri. Piețele erau organizate zilnic în orașele mai populate și săptămânal în zonele rurale cu o densitate mai scăzută a populației. În piețe se vindeau produse proaspete: fructe, legume, produse de panificație, carne, păsări, pește și alte produse gata preparate, pe când târgurile erau organizate în mod periodic și aproape întotdeauna asociate cu un festival religios [24].

Târgurile vindeau produse neperisabile, cum ar fi uneltele agricole, produsele de uz casnic, mobilierul, covoarele sau ceramica. Piețele din orașe erau numeroase în peisajul european medieval, în vreme ce comercianții ambulanți aprovizionau zonele mai puțin populate sau districtele greu accesibile. Vânzătorii ambulanți și alți furnizori au continuat să își desfășoare activitatea de-a lungul secolelor, implementând alte tipuri de vânzare cu amănuntul. Această modalitate de comercializare era potrivită pentru multe articole, în special pentru produsele agricole Astfel, înainte ca resursele societății să permită înființarea acestor piețe și târguri, sarcina satisfacerii cererii a fost pusă exclusiv pe umerii comercianților ambulanți: vânzătorul itinerant, care apărea în zonă o dată pe lună, era preferat în detrimentul târgului, care se organiza o dată sau de două ori pe an" [25].

O piață de pește, pictură de Joachim Beuckelaer, cca. Tot în aceeași cum funcționează comerțul au apărut rutele comerciale, întrucât negustorii adunau cum funcționează comerțul de marfă de la diferitele piețe din regiune și îl vindeau la rândul lor în orașele-târguri mai mari, centralizate [27].

Construit înMarele Bazar din Istanbul este considerat cea mai veche piață din lume, aflată în funcțiune fără oprire până în zilele noastre.

Beneficiile comerțului electronic[ modificare modificare sursă ] Având ca suport rețeaua Internet și eventual și utilizarea unor pachete de programe software specifice, comerțul electronic a avut și are avantaje și beneficii pentru firme, consumatori individuali și societate. Pentru companii[ modificare modificare sursă ] Extinderea pe piețele internaționale prin asigurarea de servicii și performanță; Asigurarea unei deschideri totale în privința relațiilor cu clienții: aceștia pot căpăta o imagine aproape completă asupra tuturor angajaților, ofertanților și partenerilor lor. Scăderea costului de creare, procesare, distribuire, păstrare și regăsire a informației, până acum bazată pe hârtie, prin crearea unui sit web atractiv cu funcția unui magazin virtual.

În secolul al XV-lea, piața populației Mexica Azteci din Tlatelolco era cea mai mare piață de pe teritoriul celor continentelor americane [28].

La scurt timp după apariție, orașele-târguri englezești au fost supuse unor cum funcționează comerțul. Monarhii englezi acordau lorzilor locali autorizații pentru crearea piețelor și târgurilor în orașe sau sate.

Aceste autorizații le ofereau lorzilor atât dreptul de a percepe taxe, cât și o oarecare protecție împotriva piețelor rivale. De exemplu, odată ce unei piețe autorizate îi erau aprobate anumite zile de funcționare, o piață rivală din apropiere nu putea funcționa în aceleași zile [29]. În secolele XII-XVI o întreagă rețea de piețe autorizate s-a dezvoltat în Anglia, oferindu-le consumatorilor o gamă relativ mare de târguri pe care puteau să le frecventeze [30].

Un studiu privind obiceiurilor de cumpărare ale călugărilor și ale altor categorii sociale din Anglia medievală sugerează că în această perioadă consumatorii dădeau dovadă de discernământ în alegerile făcute.

REPORTAJ. Camera ascunsă – cum funcționează comerțul nefiscalizat

Deciziile de cumpărare se bazau pe anumite criterii, precum percepțiile cumpărătorilor cu privire la gama, calitatea și prețul produselor disponibile.

Acești factori erau luați în calcul de consumatori atunci când alegeau de unde să cumpere produse și piețele care erau mai bune pentru ei [31]. În zilele noastre, comercianții și artiștii itineranți duc mai departe reputația acestor piețe istorice. Investigațiile acestora arată că în districtele regionale târgurile erau organizate o dată sau de două ori pe săptămână, în timp ce piețele deschise zilnic erau obișnuite în orașele mai mari.

• REPORTAJ. Camera ascunsă – cum funcționează comerțul nefiscalizat
• Comerț cu amănuntul - Wikipedia
• Faceți bani prin webcam

Cu timpul, magazinele permanente cu zile fixe de tranzacționare au început să înlocuiască piețele periodice. Lacunele din distribuție erau umplute de negustori ambulanți.

Cum funcționează comerțul

Piața fizică era caracterizată de schimb, iar economia era caracterizată de comerțul local. Braudel susține că în anul bunurile călătoreau pe distanțe relativ scurte: grâne km, vite km, lână și țesături din lână km.

După perioada marilor descoperiri geografice, bunurile erau importate din ținuturi îndepărtate - stamba venea din Indiaporțelanul, mătasea și ceaiul din China, mirodeniile din India și Asia de Sud-Est, iar tutunul, zahărul, romul și cafeaua din Lumea Nouă [32]. Mesele ne sunt aprovizionate cu mirodenii, uleiuri și vinuri. Avem camerele decorate cu lucrătura meșterilor japonezi și pline cu piramide din China.

Păhărelul nostru de dimineață vine din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Ne alinăm suferințele trupului cu spițerii din America și ne odihnim în baldachine din India. Prietenul meu, Sir Andrew, spune că grădinile noastre sunt chiar podgoriile Franței. Răsadnițele noastre sunt Insulele Moluce.

Persanii ne țes mătasea, iar chinezii sunt olarii noștri. Într-adevăr, Mama Natură ne oferă minimul necesar supraviețuirii, dar comerțul ne oferă cum funcționează comerțul mai mare varietate de lucruri folositoare, în același timp punându-ne la dispoziție tot ceea ce este comod și ornamental" [33]. Luca Clerici a realizat un studiu detaliat privind piața de alimente din Vicenza din secolul al XVI-lea.

Dacă nu vreţi să o luaţi, lăsaţi-o! Reporterii nu au primit nici o factură, nici o chitanţă sau bon fiscal.

Magazinele negustorilor de brânzeturi se aflau la primărie și erau foarte profitabile. Revânzătorii și vânzătorii direcți au crescut numărul de actori de pe piață, astfel mărindu-se și concurența, în avantajul consumatorilor.

Vânzătorii direcți care aduceau produse din zona rurală din apropiere își vindeau marfa în piața centrală și aveau prețuri mult mai mici decât negustorii de brânzeturi [34]. Comercianții de provincie erau activi în aproape toate piețele orășenești din Anglia. Acești comercianți vindeau produse generale într-o manieră asemănătoare magazinelor de cartier sau a celor universale.

De exemplu, William Allen, un negustor de mărunțișuri din Tamworth care a decedat în anulvindea mirodenii, dar și blănuri și țesături [35].