Aristotel despre opțiune, Știința modernă, în căutarea fericirii aristotelice

Andreea Cârstea Cu 2. La acel moment, filozofii greci încercau să definească cu precizie ce înseamnă această stare. Unii considerau că provine din hedonism și reprezintă căutarea plăcerii.

Alții au venit cu argumente din perspectiva tragediei, considerând că fericirea este un obiectiv, o destinație finală pentru care merită să trăiești.

Faze comice cu talking tom mori de ras 😂

Aceste idei încă fac parte din lumea contemporană, fie în decadența Instagramului și cultura gourmet, fie în noțiunea despre rai a creștinătății. Însă Aristotel a propus o a treia opțiune.

În opera sa, Etica nicomahică, el descrie ideea de fericire eudemonică și afirmă că, în esență, fericirea nu este nici sentiment, nici promisiunea de aur, ci o practică. Aristotel spunea: «Nu mai sperați la fericirea de mâine.

• Începe procesul meu gratuit Aristotel Aristotel sa născut în anul î.
• Traduceri în limba română[ modificare modificare sursă ] Aristotel, Categorii, traducere și interpretare de Constantin Noica, Editura Humanitas, București,
• Aristotel - Wikipedia
• Aristotel | Ghid Ilustrat Pentru Marii Oameni - Filosofi

Fericirea se antrenează în tot procesul». Descoperirea este ultima dintr-o serie de descoperiri din aria genomilor sociali.

ÎnJohn Cacioppo, profesor de psihologie și neuroștiințe comportamentale de la Universitatea din Chicago, și Steve Cole, aristotel despre opțiune de medicină de la Universitatea din California, Los Angeles, au identificat o legătură între singurătate și modul în care genele se exprimă.

În studiile lor, oamenii de știință au comparat mostre de sânge de la șase oameni care se simțeau izolați social cu mostre ale altor opt oameni care nu se simțeau izolați.

La participanții singuratici, funcția genomului s-a schimbat în așa fel încât riscul unor boli inflamatorii era crescut și răspunsul antiviral scăzuse. S-a ajuns astfel la concluzia conform căreia creierul acestor subiecți a ajuns să asocieze singurătatea cu pericolul, punând corpurile lor într-o stare defensivă.

În termeni istorici și de evoluție, Cacioppo sugerează că această reacție poate fi un lucru bun deoarece ajută celulele imune să ajungă la infecții și contribuie la vindecarea rănilor. Dar acesta nu este un mod de a trăi. Inflamația încurajează dezvoltarea celulelor canceroase și de plăci în artere. Pare să ducă la incapacitarea unor celule din creier, fenomen ce favorizează apariția unor boli cu caracter de degradare neuronală.

La începutul anuluiCole a vorbit despre lucrarea sa la o conferință susținută în Las Vegas. În audiență se afla Barbara Fredrickson, un reputat psiholog pozitivist de la Universitatea din Carolina de Nord de la Chapel Hill, fostă colegă de facultate cu profesorul Cole.

' + pleaseWaitMessage + '

Felul în care acesta a vorbit în Las Vegas a pus-o pe gânduri: dacă stările de stres, inclusiv singurătatea, au cauzat ca genomul să răspundă într-un mod distructiv, oare experiențele pozitive pot să aibă efectul opus? La o zi după conferință, aceasta i-a trimis un e-mail lui Aristotel despre opțiune, iar până în toamna acelui an au pus bazele unui proiect comun. Echipa lui Fredrickson realiza profilul unui grup de participanți, folosind chestionare pentru a determina ce înseamnă pentru ei fericirea, apoi preleva un eșantion din sângele lor.

Cole urma să analizeze aceste eșantioane pentru a vedea dacă există tipare.

Fredrickson credea că hedonismul se va dovedi mai pregnant decât eudemonismul, respectiv că acele sentimente concrete de fericire se vor înregistra în genom mult mai puternic decât noțiunile abstracte ale sensului și scopului.

În acest opțiuni partea 3, Cole se arăta sceptic privind posibilitatea unei conexiuni între fericire și biologie. El a lucrat cu tot felul de cercetători, aristotel despre opțiune să găsească un răspuns genomic la orice — de la yoga și meditație până la tai chi.

Uneori făcea descoperiri interesante, pentru ca apoi să își dea seama că sunt date fără importanță, care nu duc nicăieri.

Pentru că a lucrat mult timp cu starea opusă fericirii, Cole știa ce trebuie să caute în mostrele de sânge. Comparând datele, a descoperit că presupunerea lui Fredrickson era greșită. Cole a cercetat și aspectele legate de fericirea eudemonică, iar ceea ce a găsit este destul de impresionant. Rezultatele, deși mărunte, erau semnificative. Studiul indica că oamenii cu un nivel ridicat de fericire eudemonică înlocuirea prețului cu opțiuni binare profilul genetic opus celor care sufereau de izolare socială: nu exista inflamație, în timp ce răspunsul antiviral era crescut.

De la primul test, dinau existat trei încercări de repetare a testului, soldate cu succes, inclusiv unul realizat pe un eșantion de de subiecți, iar altul, pe Potrivit lui Cole, lipsa eudemonicului poate fi la fel de dăunătoare ca obezitatea sau fumatul. Aristotel despre opțiune subiecții cu un nivel ridicat de fericire eudemonică experimentează adesea stări hedonice, beneficiile sănătății au tendința să apară doar la cei despre care Aristotel spunea că duc o viață bună.

Dar ce este, mai precis, această cvasimitică viață bună?

' + pleaseWaitMessage + '

La ce ne referim când vorbim despre eudemonism? Pentru Aristotel, aceasta însemna o combinație de rațional și o formă de virtute, deși acest concept a fost corupt de moralitatea creștină. Un alt indiciu a venit dintr-un colț academic îndepărtat. Încă de la începutul anilorpsihologul Brian R. Little a fost interesat de ceea ce el numea proiectele personale. El aristotel despre opțiune colegii săi de la Universitatea Cambridge au urmărit zeci de mii de proiecte personale la mii de subiecți. Cei mai mulți oameni, sugerează munca lui Little, au vreo 15 proiecte la un moment dat, de la cele mai banale până la cele mai complicate — cum ar fi încercarea de a-ți da seama cum să aduci pacea în Orientul Mijlociu.

Una dintre cele mai solide descoperiri ale sale este aceea că, pentru a ne aristotel despre opțiune fericirea, un proiect trebuie să aibă două calități: trebuie să fie semnificativ într-o oarecare măsură și trebuie să fie eficient pentru noi.

Urmărind descoperirile lui Cole și Fredrickson, Little a remarcat că se potrivesc cu ideile lui. La fel ca în cazul eudemonismului, definiția proiectului cu substanță este variabilă. Se pare că această variabilitate este probabil cea mai încurajatoare calitate pe care și proiectul cu substanță al lui Little, și eudemonismul lui Aristotel o au, deoarece transformă găsirea fericirii într-o posibilitate. Până și cel mai temperamental introvertit sau cel mai deprimat dintre oameni are capacitatea de a găsi un proiect cu substanță care să se potrivească firii sale.

Descoperirea nu va aduce doar plăcere; ea ne poate aduce câțiva ani de viață în plus în care să ne finalizăm proiectele. Autoarea este istoric și producător al emisiunii.